Matasea are o istorie bogata, consolidata, dar si plina de aspecte interesante. Unul dintre ele este chiar momentul in care a fost descoperita, cand in jurul perioadei 2600-2500 IHr pe teritoriul Chinei antice, cand acest tinut spectaculos, era sub conducerea Imparatului Huang Ti. Tanara lui sotie, Imparateasa Lei-Tsu se afla intr-o dupa amiaza intr-una dintre gradinile palatului bucurandu-se de o ceasca de ceai. Dintr-odata, un cocon de vierme de matase a cazut in ceasca ei de ceai, iar imparateasa, fiind deranjata, a vrut sa inlature coconul, dar ceaiul fiind fierbinte, acesta a inceput sa se desfasoare. A continuat sa traga de firul de matase, si metru dupa metru, acesta aproape ca a acoperit intreaga gradina. Dupa o privire mai indeaproape, Imparateasa a realizat ca firul luceste, este rezistent si se poate tese. Dupa ce a inlaturat coconul, Lei-Tsu a observat un vierme si acesta se hranea cu frunze de dud, asa ca a cerut permisiunea sotului ei sa planteze duzi pentru a creste viermi de matase, astfel, tanara imparateasa devenind cea care a descoperit matasea si primul sericicultor.

O alta curiozitate este reprezentata de catre impactul pe care l-a avut matasea in formarea de relatii si conexiuni comerciale si nu numai, intre Asia si Europa prin celebrul "Drum de Matase" a carei importanta o stim cu totii.

Alte aspecte interesante ale matasii naturale sunt legate de anumite proprietati unice pe care le are aceasta: un filament de matase poate ajunge la o lungime de 4000 de metri, o sfoara de matase are aceeasi grosime ca si un cablu metalic.

Lana are o istorie foarte veche, omenirea folosind aceasta tesatura de milenii. Intr-un sit arheologic din Egipt s-au descoperit haine confectionate din lana in urma cu aproximativ 3400 de ani, ceea ce evidentiaza faptul ca oamenii au realizat inca din antichitate cat de folositoare este.

De-a lungul istoriei, aproape in toate culturile, lana a reprezentat un bun valoros, ce a fost folosit ca si moneda de schimb in trocuri.

Aceasta tesatura deosebita prezinta si alte aspecte foarte interesante, cum ar fi faptul ca este biodegradabila si reutilizabila, protejeaza impotriva razelor ultraviolete, este ignifuga, non-alergica, iar acea senzatie de mancarime pe care unii oameni o experimenteaza se datoreaza de fapt grosimii inegale a fibrelor de lana din care este confectionata haina respectiva, grosimea standard fiind de 28 de microni.

Pe eticheta costumelor sau altor confectii din lana naturala apare mereu litera S urmata de un numar. Acestea determina cu precizie finetea lanii folosita in produsul finit, fiind masurata in micrometri. In aceeasi ordine de idei, pe unele etichete se poate gasi formula Super S urmata de un numar. Acest semn certifica faptul ca a a fost folosita cea mai buna, pura si fina lana, care este si proaspat colectata, denumita lana virgina. De asemenea pe etichetele unde apare Super S, poate fi vorba si despre faptul ca aceasta lana virgina a fost amestecata cu lana rara precum cea de casmir, alpaca sau mohair. Conform standardelor internationale, scala numerelor urca pana la 210 in momentul de fata.

Casmirul nu prezinta doar proprietati speciale, in jurul sau conturandu-se si multe curiozitati. Prima dintre ele este legata de industria in sine, mai exact, industria casmirului dateaza din sec. XIV, Persia, cand un poet a introdus caprele care produc lana de casmir, pana in acel moment doar mici comunitati din Nepal si Persia folosind acest material. Astfel, acela a fost momentul zero al raspandirii utilizarii casmirului. Chiar si in ziua de azi mai exista familii in zona Kashmir care torc si tes casmirul manual, astfel manufacturand produse din casmir de inalta calitate.

Un alt aspect interesant ce apare in jurul casmirului, este pretul ridicat. Fie ca este vorba despre tesatura sau hainele realizate din casmir, acestea sunt scumpe, iar multi oameni se intreaba de ce. Exista mai multi factori determinanti pentru aceasta situatie, printre care se numara faptul ca exista o cerere mare iar productia este limitata, caprele care produc lana de casmir pot fi crescute doar in anumite parti ale Asiei, pentru un pulover de dimensiuni medii este nevoie de lana colectata de la 3-5 capre de casmir, separarea parului de lana se face manual ceea ce determina un volum de munca ridicat dar si timpul pentru pregatirea materiei prime, precum si faptul ca lana se colecteaza o data pe an, primavara, iar o capra adult produce undeva la 150 de grame de casmir pur anual.

Toate acestea, la care se adauga frumusetea si unicitatea acestei fibre deosebite determina pretul ridicat al hainelor din casmir pe care le gasim in magazine.

Bumbacul nu este doar una dintre cele mai folosite si raspandite fibre, este si una dintre primele fibre folosite de catre oameni. S-a dovedit stiintific faptul ca utilizarea fibrei de bumbac pentru confectionarea  hainelor dateaza inca din preistorie. 

Cele mai vechi bucati de tesaturi vestimentare din bumbac au fost gasite in Mexic si se aproximeaza ca ar fi fost create in jurul anului 6000 IHr. De asemenea, pe teritoriul civilizatiilor din Valea Indusului s-au descoperit fragmente din tesaturi de bumbac ce dateaza din 5000 IHr. Toate aceste aspecte dovedesc utilitatea si calitatea proeminenta a bumbacului.

O curiozitate interesanta legata de bumbac se refera la termenul de Bumbac Egiptean. Intr-adevar, timp de secole bumbacul din Egipt a fost cel mai bun, dar in ziua de azi denumirea de mai sus nu se mai refera la provenienta acestuia, ci la calitatea sa superioara. Bumbacul Egiptean este cules manual, astfel fibrele sunt supuse unu stress fizic redus, facandu-l cel mai moale si cel mai fin, avand cel mai ridicat nivel de puritate din lume.

Panza de in are o istorie veche, existand date ce atesta faptul ca oamenii extrageau firele de in din planta respectiva inca din jurul anului 30.000 IHr, durand ceva timp pana cand aceste fire sa fie tesute pentru prima data in anul 5000 IHr. Pana in perioada Imperiului Roman, oamenii purtau vesminte din panza de in doar in Nordul Africii, Egipt si Vestul Asiei, in timp ce grecii, germanii si alte popoare din Europa purtau bumbac.

Hainele din in nu erau folosite doar pentru portul zilnic, in Egipt de exemplu, panza de in era folosita pentru mumificarea faraonilor. Cand a fost gasit si deschis mormantul Regelui Ramses al-II-lea in secolul XIX, panza de in ce era infasurata in jurul trupului sau s-a pastrat perfect timp de aproape 3000 de ani.

De asemenea, erau purtate si de catre figurile religioase, si aici sunt inclusi preotii Israeliti, sau preotii zeitei Egiptene Isis. Celebrul scriitor Plutarh a mentionat intr-una din scrierile sale ca acestea erau purtate pentru ca reprezentau un simbol al puritatii.

Fiind purtata doar de catre cei cu titluri nobiliare si cei foarte bogati, catifeaua a intalnit situatii tumultoase in existenta ei. In perioada Renasterii cand febra catifelei era la apogeu, se practica spionajul comercial intre mestesugarii din aceasta ghilda, in special intre orasele din Italia care erau centre de productie ale tesaturilor din catifea pentru cei bogati si importanti. Cum fiecare oras avea o familie nobila cu putere si influenta, s-a recurs la stantarea tesaturilor si hainelor din catifea cu blazonul familiei dominante pentru a combate imitatiile ieftine si a determina exact locul unde a fost manufacturata catifeaua respectiva.

O alta curiozitate istorica apare in jurul regelui Richard al II-lea al Angliei, acesta decretand in testamentul sau ca dupa ce va muri, trupul sau sa fie drapat in catifea.

Intr-o alta ordine de idei, putina lume stie ca pentru a nu fi considerata plus, inaltimea stratutlui superior de catifea nu trebuie sa depaseasca 0,36 de cm.

Un aspect foarte interesant legat de catifea il gasim in ziua de azi, foarte multe modele de catifea avand tipare asociate cu asa numita Perioada a Rodiilor, pe care apar modele florale stilizate si detalii din natura care se aseamana cu rodiile, anghinare sau florile de ciulin.

Cuvantul brocart este de origine Kurda, iar in limba Araba este pronuntat uneori borcar. Cuvantul  bro insemnand profet, iar car inseamna mestesug sau meserie.

La inceputurile brocartului in Europa Evului Mediu timpuriu, majoritatea tesaturilor din brocart erau de origine Persana, cu modele si teme din cultura sau regiunea respectiva, dar cu toate acestea, era ceva obisnuit ca oameni de confesiune Crestina sa le poarte regulat.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale brocartului se refera la procesul de productie in sine al acestei tesaturi. Mai exact, brocartul este realizat printr-un razboi de tesut special inventat in 1804, denumit Mecanismul Jacquard, dupa inventatorul acestuia, francezul Joseph Marie Jacquard. La inceputuri, aceasta masinarie functiona printr-o insiruire de carduri perforate care se miscau intr-o secventa continua, fiecarui dintre aceste carduri corespunzandu-i un card neperforat, putand crea astfel un numar mare de tipare si modele diferite. In ziua de azi, chiar daca productia este modern tehnologizata, principiul de baza a ramas acelasi.

Chiar daca nu are o istorie antica precum alte tesaturi, dantela este inconjurata de fel si fel de curiozitati.

Artizanii dantelei au un patron spiritual al mestesugului lor, un aspect nu prea des intalnit in lumea tesaturilor. Acesta este Sfantul Jean Francois Regis, care pentru a le tine pe fetele din zonele rurale departe de orasele ale secolului XVI si pericolele prezente in acestea, a facut posibila includerea lor in comertul si mestesugul dantelei si broderiei.

In secolul XIX dantela este in plina expansiune pe glob, cunostintele manufacturarii sale ajungand pana la triburile native din America de Nord prin intermediul misionarilor religiosi.

Parlamentarul britanic Samuel Papys (sec. XVII) renumit mai ales pentru jurnalul personal pe care l-a tinut timp de 10 ani, a notat de multe ori in acest jurnal ca isi doreste sa inlature dantela realizata cu fire de aur din hainele sale, ale sotiei si ale apropiatilor, pentru a nu risca sa fie judecati pentru un stil de viata ostentativ.

Avand o istorie atat de bogata si lunga, aspectele interesante si curiozitatile pur si simplu abunda in jurul broderiei.

Una dintre cele mai faimoase broderii este Tapiseria de la Bayeux, o capodopera de arta, avand o lungime de 70 de metri. Aceasta prezinta 50 dintre cele mai importante scene din timpul cuceririi Normande a Angliei, fiecare scena avand un titlu scris in Latina.

Au fost descoperite mumii din Egiptul Antic care aveau broderii realizate din aur aplicate pe celebra panza in care au fost infasurate.

In Asia, modele complexe si somptuoase din aur si argint au fost realizate inca din timpuri indepartate, iar tehnca a rezistat secole la rand.

In timpul si dupa perioada Renasterii, pe langa artizanii curtilor regale si imperiale, unii dintre cei mai abili si talentati mestesugari in broderie au fost calugarii si alt personal auxiliar al bisericilor sau catedralelor. Acestia realizau adevarate opere de arta.

Odata cu intoarcerea Cruciatilor din Est ce au adus cu ei tesaturi superbe, interesul pentru broderiile cu teme non-ecleziastice a fost stimulat, de asemenea a fost dezvoltata si tehnica aplicarii broderiei.

Pe langa faptul ca este o creatie superba, Macrame-ul are si multe intamplari interesante in jurul sau. Una dintre ele este legata de raspandirea macrame-ului. Acest lucru s-a intamplat cu ajutorul marinarilor, care in timpul liber realizau hamace, diferite franjuri sau curele si le vindeau sau faceau troc atunci cand nava lor ancora intr-un port din lume. Astfel, datorita lor, macrame-ul, dar si tehnica in sine, au ajuns pe continentul American, dar si in China.

Macrame-ul a atins apogeul popularitatii sale in perioada Victoriana, cand exista chiar si o carte foarte faimoasa intitulata ''Cartea Silviei despre Macrame-ul dantelat" care prezenta cititorilor diverse modalitati prin care sa isi imbogateasca garderoba cu macrame-uri, atat pentru tinutele de zi cu zi cat si pentru cele festive sau pentru ocazii speciale.

Cand in 1970 macrame-ul a inceput sa re-devina popular, s-a manifestat printr-un curent al bijuteriilor din macrame imbogatite cu margele, sau chiar cu pietre si oase, un curent care a luat nastere din cultura neo-hippie din SUA. Bratari, coliere, bratari pentru glezna, curele si multe altele, toate erau realizate manual.

Inca de la aparitia sa si a mestesugului in sine, multumita artizanilor arabi, realizarea macrame-ului a fost ridicata la un nivel de arta, complexa si migaloasa, chiar nobila. Un bun exemplu ar fi Regina Maria a Angliei, care a impartasit aceasta arta cu Doamnele de Onoare ale curtii regale.